Lantul amintirilor

Imi fac curaj sa postez acest fic...nu stiu cat de reusit este...oricum..aici ar trebuit sa fie mai multe feluri scrisuri...cum nu prea s-ar cunoaste voi scrie in culori diferite pt a face diferentele:D
Lectura placuta...astept critici:D

Primavara.Anotimpul cand toate vietatile ies din ascunzisuri,iar natura prinde din nou viata.
La sfarsitul primaverii si inceputul verii,de la un castel se aud niste viori cum incanta oaspetii cu sunetul lor minunat.Iata ca sosesc doi tineri indragostiti,tinandu-se de mana.In ochii fiecaruia se citeste iubirea pentru celalalt. Tot regatul a venit la petrecerea lor de logodna celor doi.
-Se vad vremuri mai bune pentru toata lumea.
-In sfarsit vom avea si noi zile mai bune,mai ales ca in curand printul Marcus va fi incoronat rege.
Toata lumea era de aceeasi parere :noul rege va conduce mult mai bine regatul decat tatal sau.
-Marcus,scumpule ce-i cu tine ? Te comporti de parca n-ai fi la petrecerea in cinstea logodnei noastre ci la o inmormantare, spuse o tanara blonda ce isi puse mainile in jurul gatului tanarului bine facut din fata ei. In clipa urmatoare acesta isi puse mainile in jurul talie tinerei in timp ce se pierdea in profunzimea ochilor albastrii sarutand-o pasional. Apoi au plecat impreuna ca doi porumbei,tinandu-se de mana sa faca o plimbare prin gradina regala.
Ajunsi in fata labirintului au auzit un strigat de ajutor.Fara sa mai stea pe ganduri tanarul a intrat in labirint urmat de logodnica lui nestiind insa ca urma sa i se intinda o capcana. De-ndata ce s-a oprit pentru a-si da seama de unde venea strigatul, a simtit o lovitura puternica in cap.



«

Draga mea bunica,

Nu ti-am mai scris de mult timp,dar cum probabil stii am fost destul de ocupata.
Trebuie sa-ti spun ceva :bunico in sfarsit m-am indragostit. M-am indragostit de un tanar pe care l-am gasit in urma cu cinci ani in mijlocul satului puternic lovit la cap.Este doar cu un an mai mare decat mine.Atunci cand l-am gasit avea doar 15 ani.Fiind la o varsta destul de frageda nu stia foarte multe despre viata.L-am dus acasa, parintii mei l-au ingrijit, dar cand si-a revenit ne-am dat seama ca din cauza loviturii si-a pierdut memoria.Nu-si mai amintea nimic,nici numele nici membrii familiei absolut nimic.
Vazandu-l neajutorat mama si tata au hotarat sa-l adopte,dandu-i astfel numele Marco….

In timp ce tanara ii spunea bunicii ei despre lucrurile petrecute in cei cinci ani de cand nu s-au mai vazut isi amintea cum intre ea si Marco a crescut o dragoste, nu tocmai de frati. Asa era. Tinerii s-au cunoscut si-au recunoscut iubirea dupa un an, timp in care acestia s-au comportat ca fratii,dar amandoi erau constienti de iubirea ce inflorise in inimile lor si le era frica sa recunoasca pana intr-o zi cand Marco a facut primul pas sarutand-o pe tanara domnita aceasta raspunzandu-i la sarut ;iar de atunci sarutarile,mangaierile,imbratisarile si plimbarile sub lumina lunii au fost tot mai dese.

Bunico,stii foarte bine ca eu pana acum nu stiam ce inseamna fiorul dragostei.Pana acum n-am stiu ce inseamna sa ai o relatie cu un baiat,sau ce este acela un sarut.

Tanara nu fusese sarutata pana acum,Marco fiind primul paiat ce facea cunostiinta cu buzele ei rosii si catifelate precum petala unui trandafir.



Dupa ce Sophie a pus scrisoarea bunicii la posta se duse in bucatarie.Dupa cateva minute a venit si Marco luandu-si o cana cu apa privind-o cu dragste pe frumoasa Sophie.

- Ei bine,Marco ! Iti amintesti ceva din trecut ? Astazi se implinesc cinci ani de cand te-am gasit.
- Nu iubito.Nu-mi amintesc nimic,dar sincer sa fiu nici nu as vrea sa aflu si sa fiu nevoit sa plec de aici.
In clipa urmatoare intrebarea ce urma sa fie rostita de catre Sophie a fost intrerupta deoarece buzele acesteia au fost prinse intr-un sarut pasional de catre buzele tanarului.
« Are totusi dreptate.De cinci ani de zile nu stiu nimic legat de trecutul meu
sau de familia mea adevarat.Desi n-am motive sa ma plang. Zoe si Leon au avut grija de mine la fel cum au avut si de propriul lor copil-Sophie.Mi-au oferit dragostea,afectiunea si protectia de care am avut nevoie ;dar totusi…cine sunt eu ? cine sunt membrii familiei mele ? dar…oare am o familie ? » Astfel de intrebari isi punea tanarul in timp ce sfarsea sarutul cu Sophie si o privea cu dragoste.
- Sophie !poti veni putin te rog ? se auzi vocea unei femei din afara incaperii.
-Sigur mama ! vin imediat,spuse tanara dupa ce se elibera din stransoarea bratelor lui Marco.
Chiar atunci in mintea lui Marco au aparut brusc niste imagini confuze,neclare.

« -Marcus,scumpule ce-i cu tine ? Te comporti de parca n-ai fi la petrecerea in cinstea logodnei noastre ci la o inmormantare, spuse o tanara blonda ce isi puse mainile in jurul gatului tanarului bine facut din fata ei. In clipa urmatoare acesta isi puse mainile in jurul talie tinerei in timp ce se pierdea in profunzimea ochilor albastrii sarutand-o pasional. Apoi au plecat impreuna ca doi porumbei,tinandu-se de mana sa faca o plimbare prin gradina regala.
Ajunsi in fata labirintului au auzit un strigat de ajutor.Fara sa mai stea pe ganduri tanarul a intrat in labirint urmat de logodnica lui nestiind insa ca urma sa i se intinda o capcana. De-ndata ce s-a oprit pentru a-si da seama de unde venea strigatul, a simtit o lovitura puternica in cap. »

Aceasta scena din mintea lui Marco a luat sfarsit atunci cand acesta,dupa ce si-a tarat corpul prin toata incaperea bine luminta si spatioasa,spargand cateva farfurii si a lesinat.

Cam acesta ar fi capitolul 1...sper sa va placa

Ja Ne!!!

Interesant...

Pot sa incep prin ati lauda ideea . E interesanta si unica prin asezarea in pagina si prin ideea asezarii paragrafelor intr-o cronologie neclara creand un suspans pentru cititor. Ai cateva greseli, dar miici miciii cat o furnica Imi place si astept continuarea..

Ma bucur ca va place ficul meu...sper sa va placa din ce in ce mai mult...si sper sa am si eu inspiratia sa scriu .
Acum continuarea...

Cand Sophie s-a intors in incapere l-a gasit pe iubitul ei Marco pe jos transpirat.
-Marco! Marco! Marco,trezeste-te! Mama adu repede alcoolul.Marco a lesinat,spuse ea cu o voce disperata.
Dupa ce Zoe, mama lui Sophie, o femeie in varsta de 45 de ani,trecuta prin viata i-a dat lui Marco sa miroasa alcoolul acesta s-a trezit.Sophie i-a sarit imediat in brate,din ochii acesteia curgand si mai multe lacrimi. Marco confuz ii saruta capul incercand sa se desmeticeasca.
- Ce ti s-a intamplat ? a intrebat Zoe si muta privirea spre fereasta pentru a evita sa se citeasca ingrijorarea de pe fata ei.
- Cred ca mi-am amintit ceva,dar nu sunt sigur,spuse Marco derutat.
- Si cam ce ti-ai amintit? spuse Sophie plina de lacrimi pe obrajii ei rosii.
Marco ii sterse lacrimile si o saruta dulce pe frunte.
-Eram eu si cu o fata ce semana leit cu Sophie,doar ca era blonda.Eram la un castel,la petrecerea in cinstea logodnei noastre…in urma cu 5 ani si tanara aceea ma striga Marcus…
In timp ce tanarul le povestea ceea ce si-a amintit,Zoe a impietrit.Imediat ce tanarul a terminat de povestit Zoe a parasit camera lasandu-i pe cei doi sa mai discute.A iesit afara din casa plangand.
« Nu se poate…asa ceva sigur e imposibil » gandea femeia in timp ce perle curgeau pe obrajii rosii ai acesteia.
-Mama te simti bine ? spuse Sophie ingrijorata stand inspatele ei alaturi de Marco.
-Marco…tu iti amintesti cumva cum se numea logodnica aceea a lui Marcus ?
-Cred ca Veronica…da….Veronica Fortuna…dar de ce?
-Din curiozitate…acum te rog sa ma lasi singura cu Sophie !
-Dar…spusera amandoi in cor
-Niciun « dar »…Sophie trebuie sa vorbim,spuse Zoe in timp ce Marco intra in casa.
Sophie…mai intai de toate te rog sa ma asculti cu mare atentie si sa nu ma intrerupi.
Deci…spuse femeia oftand…mai tii minte ca ne ziceai,mie si lui Leon ,cum de nu-ti amintesti nimic despre copilaria ta, decat de aniversarea de 4 ani ? Si in rest nimic ? Atunci tanara dadu din cap aprobator.
Ei bine iata si explicatia : noi nu suntem parintii tai decat de la varsta de 4 ani.Un cuplu te-a adus aici.Au spus tatal mamei tale adevarate,adica bunicul tau n-ar accepta niciodata doua nepoate.Oricum,acesta a facut scandal ca fiica sa nu i-a oferit nepotul si mostenitorul averii sale mult dorit.Au spus ca vor veni intr-o zi,dupa ce bunicul tau se va resemna cu idea ca are 2 nepoate si dupa tine.
Zilele trecute am primit o scrisoare de la ei. Vor veni dupa tine. Familia ta adevarat se numeste Fortuna ! Spuse Zoe si a izbucnit si mai rau sa planga. Marco chiar daca nu si-a dat seama, si-a amintit ceva legat de trecutul sau, mai precis petrecerea de logodna dintre el,printul Marcus, viitorul rege al regatului si sora ta-fiica familiei Fortuna.Una dintre cele mai bogate si importante familii din regat.
Se pare ca cineva l-a vazut pe Marco sau Marcus cum vrei sa-i spui, aici. Vor veni dupa voi…saptamana asta. Tot timpul cat Zoe a povestit,Sophie a plans continuu. Cand Zoe a vrut sa mai adauge ceva Sophie a intervenit repede,stergandu-si lacrimile si spunandu-i rece.
-Bine mama, voi merge cu ei,dar am o singura intrebare : de ce ? de ce nu mi-ai zis asta pana acum ?
-Ei bine,draga mea, stiu ca n-am procedat bine,dar vazand ca au trecut 15 ani,iar ei n-au dat niciun semn de viata, am crezut ca lucrurile vor ramane asa, spuse femeia plangand.
In timp ce plangea in mintea femeii se derula una dintre cele mai dure si dureroase discutii pe care a avut-o alaturi de sotul ei.
« - Nu Zoe,mai bine lasam lucrurile asa.
- Dar Leon…intr-o buna zi tot va afla..si atunci va fi mai rau…cred.
- Nu va fi mai rau…ii vom spune cand va creste mai mult…cand va fi mai matura si va putea intelege motivele pentru care i-am ascuns adevarul.Stiu ca va suna egoist poate ceea ce iti voi spune acum,dar atunci nu ne va reprosa ca nu suntem adevaratii ei parinti si nu vom avea probleme cu ea , spuse barbatul luandu-si sotia in brate mangaindu-i parul.
- In regula , sper doar sa procedam corect , spuse femeia uitandu-se la Leon cu speranta in privire incetand sa mai planga.
Leon ii sterse lacrimile cu blandete sarutand-o dulce mai apoi «

Ceea ce nu stiau cele doua era ca cineva a mai asistat la discutia lor.

« - Ce ? Sophie…sora Veronicai ? iar eu…printul Marcus, adica numele meu adevarat…dar de ce eu nu-mi amintesc nimic legat de familia mea adevarata ? » se intreba Marco in timp ce mergea spre odaia sa.

-Stai putin!!! Care era numele sau adevarat? Marco sau Marcus? Si-a intrebat o fetita nedumerita fratele mai mare.
-Marcus! Tu nu ai fost atenta deloc la poveste? Spuse un baietel vrand sa-i dea o palma fetitei peste cap. Matew..continua de citit , spuse baiatul zambind catre fratele sau.
-Andrew nu e frumos ceea ce faci...daca Mary nu a inteles ceva sau daca a ramas in urma cu “evenimentele” povestii, sa le zic asa, trebuie sa o lamurim, bine? Spuse Matew zambind catre Andrew asteptand un raspuns al acestuia. Raspunsul nu intarzie sa apara, el fiind unul afirmativ.
-Mary, el se numea Marcus, dar cand a ajuns la familia lui Sophie a fost numit Marco. Ai inteles acum?
-Da, spuse fetita zambind si imbratisandu-si fratele. Acum poti continua.

Asta a fost capitolul 2...sper ca v-a placut...si astept cat mai multe sfaturi...ce mai trebuie...ce nu trebuie

Ja Ne!!!

Eu zic ca nu mai trebuie nimic...este o poveste trista care m-a prins ...ai avut intr-adevar o idee grozava...

Pot sa spun doar ca astept cu nerabdare capitolul 3

Poi continuarea va veni cat mai curand... dar am inceput sa modific cateva lucruri acolo.... si voi mai micsora ficul... si voi mai adauga lucruri. Intr-un cuvant voi imbunatatii ficul
Asa ca putinica rabdare si veti vedea ce a debitat capusorul meu
Ja Ne!!!